Deoarece mi-am luat gândul de la lada lui tata pentru a mă duce la perugia, am încercat la unchiul meu,fratele tatei, Rodin Sima.Dupa ce a fost agricultor și latifundiar, bunicul a cochetat si cu artele plastice fara a avea prea mult talent, și drept urmare, și-a botezat primul copil Rodin, în semn de respect pentru artistul francez.Rodin Sima nu semăna deloc cu tatăl meu , nici fizic, și cu atît mai puțin caracterial.Era bonom,bon viveur și liber.A vrut să se facă marinar dar bunicul l-a trimis la liceul gh lazăr din bucurești și apoi la universitate unde a terminat biologia.Totuși ,cei doi frați aveau ceva în comun:rigiditatea și carisma leaderului dictatorial.Amîndoi au condus cu mînă de fier și au avut succese apreciate pînă la urmă de partidul comunist, deși , mai ales Rodin , nu au ascuns disprețul față de orînduire.Nici n-ar fi avut cum ținînd cont că oricum veneau cu dosarul bunicului ca și tinichea de coadă.Unchiul meu a fost ani de zile directorul unei școli generale care a ajuns un model în România ,nu atît datorită valorii educației primite acolo, ci mai ales datorită organizării și bazei didactice și sportive create fără nici un ban de la buget.Ceaușescu însuși a premiat școală generală nr 5 din oltenița în 1968, și astfel am primit în fiecare clasă un televizor.Scoala avea mai multe televizoare decît orașul.Deși cu scoala peste drum de casă, nu am reușit să suport rigiditatea unchiului meu, care era mai proeminentă asupra mea decît a celorlalți copii tocmai pentru a demonstra imparțialitatea pe care Rodin o ducea la absurd. După primele 4 clase am reușit să-l conving pe tata să mă mute la o altă școală.Nu o să uit niciodată însă terenurile de baschet, de tenis și de fotbal, cu zgura fină pe care noi copii o măcinăm înainte de fiecare partidă și o raspindeam pe teren la sfîrșitul meciului.Copiii de la școală lui Rodin nu au absolvit știind mai multă matematică sau citind mai mult decît ceilalți copii din oraș, dar ordinea ,disciplina și valorile morale impuse cu biciul acolo au fost un real cîștig pentru ei.Astăzi toți acei copii sunt destoinici și respectabili cetățeni ai urbei Oltenița ,cu aceleași principii solide, aș putea spune chiar victoriene. Deși nu au excelat în ceea ce au făcut după școală,îi prefer tuturor celor pe care i-am întîlnit pe culoarele puterii post decembriste.Sunt oameni de treabă ,deși expresia s-a banalizat cu timpul,și rar mai dăm astăzi peste oameni de treabă.Aș dori să mă pot defini un om de treabă cu aceeași conotație din aceea perioadă . Din nefericire, nu sunt.Unchiul Rodin a fost pentru mine singură portiță de scăpare din menghina tatei și a reușit deseori să mă scoată dintre cărți și probleme la o partidă de fotbal sau basket la care participa și el, deși nu era un jucător prea bun și nici un sportiv pasionat.De fiecare data partidele cu unchiul și ceilalți copii din preajmă școlii erau o distracție de neuitat .Cu timpul, din participant a devenit arbitru și a putut să-și etaleze și mai mult umorul, ceea ce asigura deliciul participanților ca și al galeriei ce se formă ad hoc la astfel de evenimente.Partidele de fotbal, tenis sau basket de la școală 5 au continuat și în vremea liceului și chiar a facultății deși eram deja prea mare pentru a mă jucă cu copiii din cartier. Mereu, insa, am simțit o plăcere deosebită s-o fac.Îmi trăgeam multă energie de acolo.Nu degeaba se spune că inspirația vine de la origini.Ca și în copilărie, în căutarea mea pentru a profită cît mai mult de plecarea în occident am găsit înțelegere și ajutor la unchiul Rodin.Știa să rîdă ,știa să replice,știa să tacă și mai ales știa să împartă tăcerea.Împărțitul tăcerii este o calitate pe care nu am găsit-o la niciuna dintre femeile din viață mea și Doamne cît aș fi vrut s-o găsesc.Eu nu știu să tac iar în puținele dați cînd o fac, rar am întîlnit oameni care să tacă și să-mi trasmita simtirile lor doar din priviri.De obicei în mometele maxime de fericire sau de tristețe cuvintele sunt de prisos,tăcerea poate fi catalizatorul penitenței și alteori poate fi orgasmica.O soție înșelata care tace în loc să-și acuze soțul are mult mai multe șanse să-l facă să conștientizeze gravitatea faptelor comise.Un părinte care tace în loc să-și dojenească copilul îl va face să sufere mai mult decît zecile de pilde și avertismente pe care i le va transmite pe un ton ridicat.E total greșit să credem că a tăcea înseamnă a accepta. De cele mai multe ori, tăcerea poate fi singura scuză credibilă la o acuzație calomnioasă sau impertinență.Rodin știa să tacă și știa să împartă tăcerea.Mi-a dat mașină fără niciun comentariu și fără sfaturile tradiționale pe care cei mari se simțeau obligați să le dea odată cu cheile.Fericirea mea a durat foarte puțin însă.La cîteva zile după ce obținusem cheile am împrumutat mașina de la părinții unei prietene studente la fizică ,Dana Varga,și încercînd să fac o coadă la benzină pentru a strînge ceva combustibil pentru drum, am reușit un tamponament la o intersecție, pe cheiul girlei.Deși fără daune considerabile ,accidentul s-a încheiat cu un proces verbal prin care eu îmi pierdeam carnetul de conducere pe 3 luni și îmi devenea imposibil să conduc în periplul meu viitor prin occident.Îmi rămăsese șansa de a plecă cu trenul dar astfel urmă să îmi schimb radical traseul și adio castele pe loara sau șuierături de vînt prin faimoasele leș baux du provence.Făcusem rost și de 2000 de franci francezi printr-un lanț al sfîntului anton de tipul: tata îi dăduse bunicii din moldova niște bani pe care bunica îi dădea cuiva, eu urmînd să mă aleg cu francii la paris și cu o canapea în sufrageria unui moș pentru 6 zile.Numai că, fără mașină, nu mai puteam căra provizii alimetare și benzină din românia, și parisul mi se părea destul de inaccesibil.Unchiul Rodin,în aceeași tăcere-i caracteristică a salvat minunat situația, reușind nu știu cum să obțină un pașaport pentru el, și a venit bucuros să-mi spună că poate fi șoferul meu toată vară doar că nu are nici-un ban.Vom pleca amîndoi, cu bani la limită pentru o persoană, într-o aventură minunată care va rămîne pentru mine, pînă în ziua de azi, cea mai frumoasă vacanță a mea din toate timpurile .Înainte să plec Picu voiculescu m-a chemat la el și mi-a spus în șoaptă că în viață fiecărui om există mai multe trenuri care trec prin gară lui și nu toate opresc.Dacă ai norocul ca vre-un tren să oprească în gară ta atunci musai trebuie să te sui chiar cu riscul de a nu-ți luă nici un bagaj cu tine.După cum veți vedea, nu am înțeles metafora,dar ceea ce azi știu sigur e că dacă nu m-aș fi întors aș fi fost și azi un profesor universitar simpatic, cu o imensă lista de neîmpliniri și mai ales doborit de monotonia cotidianului.Plecînd în occident lăsăm în spate o lume care mă formase și în care crescusem îngrădit în acțiune dar total liber în gîndire.NU aveam atunci nici măcar o urmă de autocenzura, ceea ce poate că mi se repetă doar scriind această carte.
Plecînd în occident lăsăm în urmă și o poveste de dragoste cu năbădăi.În ultimii doi ani de facultate ,ocupindu-mă mult mai serios de matematică am intrat într-o perioadă sentimentală gri.Avindu-l mentor pe Radu Toma ,handraleam în fiecare sîmbătă pe la diferite petreceri unde deseori se întîmpla să nu cunoaștem pe nimeni,adică ne cam autoinvitam.Am cunoscut astfel mulți studenți din generația mea dar rareori s-a întîmplat ca amicițiile achiziționate în aceste situații să dureze prea mult.În 1983 Ceaușescu dăduse o lege care obliga orice restaurant ,bar sau discotecă să-și închidă porțile la oră 10 ,iar noi,păsări de noapte convinse , trebuia să ne refugiem prin case particulare unde amestecam alcoolul cu muzică rock, și nu în ultimul rînd cu o continuă luare în batjocură a societății în care trăiam și a cotidianului.Se spunea că bancurile politice îl ajută pe român să suporte mai ușor ororile dictaturii.Total greșit ,bășcălia politică l-a ajutat pe român să nu reacționeze.Dacă nu aveam umor poate am fi avut mai mult curaj,războaiele și revoluțiile se cîștiga cu sînge nu cu glume și jocuri de cuvinte.Eram mîndri că ne-au înfometat.ne-au congelat ,ne-au învrăjbit dar nu au reușit să ne oprească din râs.Dacă am fi încetat să rîdem am fi conștientizat mai devreme că suntem mulți și mult mai inteligenți fata de ei. Am fi putut sa învingem.Toată europa de est fierbea de la începutul anului 89 și noi continuam să fabricăm bancuri de tipul întrebare la radio erevan:Este adevărat că se poate muri de cancer la prostată?răspuns:Da , dar el n-are.Există și azi o droaie de persoane care vor să fie considerați disidenți doar pentru faptul că erau povestitori de bancuri politice.Pot să afirm ușor stingherit că eu eram exact unul dintre mării raspindaci de bancuri politice în acea vreme și eram și foarte mîndru de mine.Mai tîrziu cînd am încercat să-mi conving prietenii să trecem la acțiuni directe contra orinduirii am realizat că vitejia celor mai mulți se limită la șezătorile de glume .Este foarte curios că în fiecare grupuleț de studenți apărea un membru cu origini sociale bune așa zisul copil de ștabi.Copilul de ștabi era veșnic ironizat de grup și toate îngrădirile vieții cotidiene i se puneau în circa dar imediat ce aveam nevoie de ceva(de obicei alcool,țigări sau bilete la teatru) schimbam placa și nu ne lăsăm pînă cînd nu obțineam ce doream. Copii de ștabi aveau viață grea, pe de o parte doreau să se integreze într-un mediu intelectual normal care însă le era ostil ,pe de altă parte erau conștienți de privilegiile cistigate prin funcțiile părinților și încercau să se folosească de ele cît mai discret pentru a nu atrage atenția colegilor.Mulți dintre ei erau chiar studenți eminenți și sufereau cînd meritele le erau ignorate și puse pe seamă părinților.Așa au apărut multiple drame care au explodat mai ales după 1989.Florin Pop era un matematician destoinic și astăzi predă la University of NY dar nu aș fi vrut să fiu în pielea lui în acei ani.L-am revăzut de curînd și cred că și astăzi e apăsat de o anumită culpabilitate deși i-am spus deseori că nu noi ne alegem familia în care ne naștem.Spre deosebire de Florin , Călin Andrei , fiul lui ștefan și al violetei andrei nu a conștientizat niciodată în ce lume s-a născut.De fapt grupul l-a rejectat ușor , mai ales după celebrul eveniment de la discoteca Rainbow din neptun cînd a distrus celebra floare, mascotă a localului și doar miliția a reușit să-l oprească să nu își continue nebunia.Ștefan Andrei era ministrul de externe iar tatal lui florin pop era adjunctul sau.Nomenclatura comunistă avea multe ciudățenii mai ales la nivelul odraslelor,faptul că și astăzi toți sunt băgați de-a valma în aceeași oală e o mare nedreptate ,dar din păcate sunt altele mult mai mari și care trec și astăzi neobservate.Un chef acasă la un copil de ștab părea pe atunci un adevărat dezmăț deși astăzi v-ar făcea să zimbiti ironic comparindu-l cu ceea ce fac odraslele noilor îmbogățiți post decembriști.Am fost odată la Ruxi Berghianu(fiică lui maxim berghianu șeful planificării comuniste și al actriței silvia popovici) la o petrecere pe aviatorilor într-o vilă în care la etaj locuia
ana aslan. Nu a fost nimic spectaculos dar din cauza zgomotului ,marea gerontoloaga, după ce și-a trimis valetul îmbrăcat cadrilat, a venit personal să protesteze și pot spune că doamna academician , prin modul de exprimare a făcut o impresie mai proastă decît oricare din matroanele comuniste de la acea vreme.După ce a plecat , le-am povestit tuturor cum a intrat ana aslan la academie ceea ce a făcut deliciul petrecerii.Cînd academia română a propus primirea prof ana aslan, singurul care a avut curajul să se opună a fost matematicianul grigore moisil.Lucrările au fost întrerupte și doi băieți de la securitate s-au dus să-l convingă pe moisil să nu se mai opună d-nei aslan.La un moment dat cei doi au invocat faptul că d.na aslan aduce foarte multă valută româniei și moisil părea satisfăcut cu argumentul pentru a putea vota pentru.S-a reluat ședința și s-a ajuns din nou la vot, moisil s-a ridicat și a spus :Eu votez pentru că așa mi-au spus doi băieți de la ușă , că doamnă aduce valută țării și de aceea trebuie să devină academician,dar, aș avea un amendament.Dacă acesta e criteriul ca să primim noi membri în academie eu sunt de acord, numai că, ar trebui să-l primim pe ilie năstase înainte, pentru că el aduce mai multă valuta.Era undeva la începutul anilor 70, năstase domină tenisul mondial și la academie se luau încă decizii cu unanimitate după modelul francez.Povestea mea cu ana aslan se pare că a fost ascultată și de alții, nu doar de cei prezenți, familia berghianu a avut ceva de suferit.Deși în relații excelente cu ruxi, am fost banat din acea casă.Stilul asta de distracții și mai ales lumea pestriță în care ne invirteam ne-au adus , și pe mine și pe radu la un fel de saturație.O bună perioadă de timp ne-am retras din agitația weekendurilor studențești.Am redescoperit plăcerea lecturii și cum nu exista LSD am apelat la muzică prpgresiva.Încercarea asta de lărgire a conștiintei a amestecat Kafka, Nietzche,Heidegger cu The Doors, Pink Floyd , Fleetwood Mac într-un cocktail periculos care ne ducea ușor ușor la o lentă aneantire și la o melancolică blazare.Într-a astfel de sîmbătă seară, în iarna lui 1984, în apartamentul meu închiriat de la tînărul alpinist, cineva a sunat la ușă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu