Textul meu a fost corectat de cineva.Mi s-a pus in vedere ca si virgulele sunt o proprietate intelectuala si, drept urmare, am hotarit sa scot toate virgulele din text.Nu vreau sa fiu acuzat de plagiat de virgule si diacritice.Oricum, multumesc pe aceasta cale doamnei care mi-a corectat textul.
1978 a fost un an bun pentru mine. Mă îndrăgostisem de o fată minunată la olimpiada națională de la Galați ieșisem pe locul 4 și în barajul pentru olimpiada internațională de la București am produs o mare surpriză ieșind pe locul 10 ce-i drept cu două locuri sub cei opt care aveau să reprezinte România la internaționala din iulie de la Măgurele. Statul român a fost foarte generos cu tinerii olimpici aducând la Măgurele nu doar lotul de opt dar și câțiva dintre cei care rataseră calificarea era totul la Bucuresti. Deh pentru Măgurele nu era nevoie de pașaport. Generația mea deși doar în clasa a zecea (barajul pentru internațională se dădea pe aceleași subiecte pentru toți elevii din clasa a nouă până într-a douăsprezecea) obținuse trei locuri din opt cu Victor Nistor care avea să ocupe și locul întâi la internațională Sandu Zaharescu și Sandu Nica.
La Galați am ajuns cu piciorul în ghips mi-l fracturasem la schi în martie ceea ce nu m-a împiedicat să mă plimb cu Monica pe faleza Dunării în totală libertate. La întoarcerea în București trenul a avut o întârziere de peste patru ore spre fericirea mea care deveneam din ce în ce mai îndrăgostit și spre nefericirea doamnei Alexandrescu și a tatălui meu care au așteptat trenul în Gara de Nord dormind pesemne în picioare. Aveam pregătită din timp replica pentru întâlnirea cu tata: „Sunt al zecelea din toți copiii de liceu din România și încă nu i-am cunoscut pe ceilalți 9990.”
Tata mi-a zis pentru prima dată bravo și m-a felicitat. Dar surpriză odată ajunși în miez de noapte la unchiul Jorj a început să-mi spună că matematica nu e o meserie de viitor și prin urmare va trebui să ne apucăm de învățat pentru a deveni medici medicina fiind cea mai frumoasă și cea mai nobilă dintre profesii. -Cred că tu vrei să devii chirurg de când te-au dat afară de la medicină umană în ‘52 eu însă vreau să fac toată viața matematică iubesc știința asta și mi se fâlfâie ce planuri ți-ai făcut tu cu mine. E viața mea și o să fac ce doresc din ea. De azi înainte m-am hotărât să învăț ce vreau și când vreau să citesc numai ce vreau și să ascult numai ce muzica îmi place. În plus m-am îndrăgostit de Monica și chiar dacă ție nu-ți place originea ei comunistă nu mă voi putea împiedica s-o iubesc. Nu ai nici un merit în succesul meu și în afară de ură nu vei primi nimic de la mine
Tata a fost profund șocat. Și-a reconsiderat atitudinea și de atunci până la moartea lui în 2010 am adoptat un anumit modus vivendi----- ne-am respectat reciproc dar nu ne-am iubit niciodată. Tot atunci am descoperit că am o mamă care mă iubește altfel pe ascuns și pe care o ignorasem cu desăvârșire. Era însă prea târziu. Deși n-a mai abordat subiectul medicinei tata a început să invite pe-acasă tot felul de doctori renumiți -- au reapărut doctorii Timuș, Vereanu, Juvara în același timp veneau în vizită tot felul de matematicieni ratați ca să pricep că matematica duce la alcoolism și depresie în timp ce medicina creează doar genii. Evident eram deja prea matur ca să funcționeze un astfel de plan. Viața mea se schimbase iar Monica îmi dădea aripi.
14.12.2012 În tabăra de la Arbănași prin olimpiada de la Galați și cea de la Măgurele au intrat în viața mea, în 1978, câțiva tineri profesori de matematică toți foști olimpici care mi-au schimbat nu numai modul de a privi matematica ci și modul de a privi lumea și care m-au făcut să descifrez meandrele societății în care trăiam o lume contorsionata, plină de compromisuri. Sistemul meu actual de valori s-a format în mare parte în acea perioadă cu ajutorul lor. Radu Gologan Mihai Pimsner Sorin Popa Dan Schwartz Dan Timotin Horia Pop și mai ales Mircea Martin mi-au devenit repede idoli iar unii dintre ei îmi sunt prieteni și astăzi.
Cel mai tare am fost impresionat de Mircea Martin. Era un tânăr ardelean din Blaj fost câștigător al Olimpiadei Internaționale de la Varșovia din 1972 - avea cea mai impresionantă logica și o putere de deducție uluitoare. M-a cucerit la Arbănași când ne-a demonstrat o problemă de geometrie plecând de la concluzie și scriind-o pe tablă invers de jos în sus până a ajuns la ipoteză. Pentru prima oară vedeam pe cineva expunându-și geneza propriei idei. Numeroase idei nu sunt receptate cum trebuie tocmai pentru că autorul nu explică modul în care a ajuns să le enunțe și asta mai înainte de a încerca să demonstreze veridicitatea lor. Multe din teoriile conspirației de astăzi nu ar mai exista dacă s-ar explica nașterea și plămădirea anumitor decizii mai clar?.
Peste ani în 2006 am adus în București un mare arhitect elvețian, Luca Gazzaniga pentru proiectul unui complex rezidențial de 100 000 de metri pătrați actuala Doamna Ghica Plazza. Luca și-a prezentat proiectul în fața marilor mahări de la Primăria București. În prima jumătate de oră ne-a povestit cum i-a venit ideea unui șarpe de blocuri de patru etaje pe care să se sprijine patru turnuri de 24 și de 16 etaje ne-a arătat fiecare schița ba mai mult ne-a pus în surdină muzica lui Keith Jarett pe care o ascultase în timp ce crea proiectul. Audiența deși cu gândul la beneficiile pe care avea să le tragă din proiect a fost atât de impresionată încât au dispărut aproape toate solicitările de șpagă -pur și simplu proiectul îi cucerise pe toți inclusiv pe polițistul primăriei pe care Luca l-a întrebat cum se va dezvolta traficul în zonă ca să știe cum să poziționeze ieșirile din parcarea subterană de peste 500 de locuri. Arhitectul-șef al Primăriei București s-a ridicat în picioare atunci și a exclamat: „Ce frumoasă lecție de arhitectură am primit astăzi, domnule Gazzaniga!“
Întors de la Arbănași m-am dus la tata și i-am cerut să facă tot ce putea ca să lucrez cu Mircea Martin matematică. M-a luat de mână și am mers la Liceul Lazăr. Acolo Mircea era profesor stagiar. Tata i-a spus direct: -----Domnule profesor, băiatul ăsta dorește să lucreze cu dumneavoastră și e prea timid ca să v-o spună el.----- Mircea a acceptat și timp de trei ani mi-am petrecut aproape fiecare duminică în apartamentul familiei Martin de pe Bulevardul Armata Poporului. Larisa soția lui Mircea o persoană extrem de volubilă și de informată pentru acele timpuri a devenit în anii ‘80 placa turnantă a INCREST-ului condus de Zoia Ceaușescu sosie a Institutului de Matematică desființat de Suzana Gâdea. Cu Mirciulică am rămas prieten până la revoluție--------- am făcut împreună nenumărate vacanțe la 2 Mai și nenumărate vizionări de filme de artă în epoca video din a doua decadă a anilor ‘80. Mircea---- Larisa------- Radu Gologan și soția sa Dana eu și prietenele mele am întemeia , cum bine a spus Radu „cea mai intelectuală grupare din România“, bazată pe matematică, film, filozofie, alcool și familie − eu fiind singurul celibatar dar numai în acte. Eram și furnizorul de casete video; de fapt, aveam doar două filme Amadeus și A fost odată în America dar îmi creasem pe un calculator Sinclair Spectrum o bază de date cu toate filmele de artă din București (marea majoritate a casetelor care circulau erau porcării sau filme pur comerciale) și printr-un șir de schimburi succesive pe care îl ghidonam pe telefon reușeam să ajung la aproape orice film.
Îmi aduc aminte că într-o seară am apărut cu Căința lui Tengiz Abuladze film georgian subtitrat în rusă. Regizorul amestecase cămașa lui Mussolini mustața lui Hitler lornionul lui Beria și fața bonomă a lui Stalin într-un personaj grotesc ce se voia o satiră cinică a dictatorului comunist care bântuia în Estul Europei. Mircea era singurul care știa rusă și a trebuit să facă pe translatorul. La sfârșitul proiecției întreaga adunare de anti-comuniști complexați de frica de a protesta s-a refulat în comentarii și diatribe la adresa societății în care trăiam comentarii ce nu duceau la nici o acțiune concretă de rezistență… iar a doua zi eu la facultate și ei la serviciu am redevenit soldați credincioși ai partidului.
Mirciulică vorbea puțin totdeauna la obiect cu sens coerent și mai ales cu mult bun simț. Chiar dacă în ce privește matematica ne-am despărțit încă de prin ‘83 − el a ales să facă geometrie diferențială eu teoria operatorilor −-- am trăit momente deosebite împreună și dacă l-aș reîntâlni astăzi i-aș spune tot dom’ profesor căci nu am reușit să-l tutuiesc niciodată. Este acum profesor la Universitatea din Kansas − și sper să ajung cândva să-i fac o vizită. Voi reveni asupra „celei mai intelectuale grupări“ când voi ajunge la fenomenul 2 Mai din anii studenției. Mirciulică era atât de discret încât în ciuda faptului că a simpatizat enorm cu tata și cu ideile lui nu i-a suflat nici o vorbă despre viața mea privată nici măcar atunci când am fost arestat și dus la Securitate în Luigi Cazzavillan și tata mă căuta disperat peste tot. Impresionat de curajul meu din ultimii ani de ceaușism îi era totuși frică și deseori ne-am certat pe subiectul Zoe Ceaușescu pe care fiecare din noi o vedea din cu totul alt unghi. Mi-a replicat deseori: „Ce poate să facă Zoe, când Ceaușescu e totuși tatăl ei?” Aveam răspunsul de la Bunelu------- Ferdinand făcuse enorm pentru o țară care nu era a lui opunându-se cu tărie unchiului Wilhem II Kaiserul Germaniei (nu degeaba a fost poreclit Ferdinand cel Loial, loial nu față de familie, ci față de poporul căruia îi jurase credință în 1914). Oare am mai putea astazi sa gasim un lider similar?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu