Marea Spovedanie 21

Anul patru de facultate s-a încheiat cu lucrarea de diplomă cu Picu,susținută în față unei comisii reticente, nu la ce am scris ,ci la cît am scris.Se impamintenise ideea că ultima lucrare a unui student trebuia să fie un cumul de demonstrații, corolare și aplicații care să se întindă pe minim 100 de pagini.Este evident că era aproape imposibil ca procentul de originalitate să depășească 2-3% , mai toate demonstrațiile fiind de fapt reluate ca să nu spun copiate.Dacă lucrările de diplomă vechi , ale lui Țiteică , Traian lalescu ,Foias, Voiculescu deveniseră deja dese citații în bibliografiile urmașilor și reprezentau puncte de referință în istoria matematicii românești cel puțin , dacă nu mondiale, era greu de presupus că se va mai găsi cineva să citească aceste lucrări odată ce ele vor ajunge în arhivă.Picu a hotărît de la bun început că ,dacă vom reuși ceva original, va trebui să publicăm rezultatul într-o revistă serioasă pentru că altfel teoremele noastre se vor pierde cu ușurință printre vrafurile de lucrări de diplomă depozitate în arhiva facultății.Astfel, lucrarea mea , lucrările celorlalți olimpici ,dar mai ales lucrarea lui Victor Nistor, vor fi deseori citate în timp, și pentru mulți vor deveni chiar punctul de plecare al viitoarelor lucrări de doctorat.Comisia nu a apreciat însă faptul că ne-am prezentat cu 15-20 de pagini , Nistor le-a pus pe masă o lucrare de 8 pagini deja publicată în American Mathematical Monthly,ceea ce i-a ridiculizat pe cei din comisie atît de mult încît au vrut chiar să ne pedepsească la notă.Sistemul universitar si academic de atunci era dominat de canoane de sorginte comunisto egalitariste, și cu greu puteai să ieși din aceste canoane.A fost nevoie de interventia vehementa a lui Picu Voiculescu pentru ca Boboc,Colojoară și restul sa nu atenteze la nota maximă .Ni s-a reproșat chiar că lucrările de diplomă sunt și rămîn pe veci proprietatea Universității București și drept urmare, nu pot fi publicate în străinătate fără acordul facultății.Mentalitatea comunistă în care nota sau aprecierile comisiilor științifice se acordă după cît de sîrguincios și obedient ești și nu după cît de original și inteligent ești, rămîne neschimbată și astăzi. După diplomă,primii 8 din toată țara au rămas să mai facă un an iar restul colegilor mei ,după ce au trecut prin furcile repartiției obligatorii s-au dus în mare parte în mediul rural să-și înceapă carieră de dascăl. Am terminat cei patru ani al șaptelea și am mers mai departe în anul 5.Interesant este că încă de atunci eram foarte pragmatic și reușeam să-mi ating țintele cu un efort minim.Cu două examene înainte de sfîrșitul facultății eram al doilea ,cu un singur nouă cel de la Mirica din anul doi și am realizat că mai pot lua încă 7 de nouă și tot voi rămîne în primii 8.Ultimele examene au fost astronomie și cercetări operaționale și cum aveam aproape laisse-passer-ul în buzunar, și cum nu mă dădeam în vînt de plăcere să învăț la acele examene , mai ales că scriam din greu la lucrarea de diplomă ,am luat doi de 8, fără să-mi pese că îmi stricam reputația de quasi-invincibil.La astronomie , profesorul Ieronim Mihaila,obișnuia să-și încheie cursul cu un citat și în anul nostru a ales replică kantiana „cerul înstelat deasupra noastră și morală creștină în noi”.La examen trebuia să intrăm în planetariu și să-i arătăm la comandă tot felul de stele și constelații dar toți știam că aspectul cerului la examen va fi exact cerul de la bucurești din ziua noastră de naștere așa că la această probă nu se prea pregătea nimeni.La mine însă, Ieronim a pus cerul din 22 mai 1962 în loc de 1961 printr-un instinct logic din cauza faptului că toți colegii mei erau născuți în 62,ceea ce mi-a creat un imens handicap.Mi-a fost jenă să-i spun că am învățat doar cerul din 61 și drept urmare m-am ales cu un 8.La cercetări operaționale așa cum v-am povestit nu am vrut nici eu , nici Victor să copiem după fițuica lui Radu Toma și a trebuit să rămînem tot  cu un 8.Nu ne-am mai dus la nici o mărire de notă pentru că oricum eram sigur în primii 8 ce mergeau în anul de specializare.Ieronim a fost simpatic pentru că după ce mi-a spus ce notă îmi da m-a întrebat dacă îmi ajunge pentru anul 5 și felicitindu-mă pentru multiplele războaie duse împotrivă profesorilor în facultate a concluzionat „sic transit Mache mundi”.Tot în acel an ,poate cel mai bun an din viață mea mi s-a aprobat și sa plec din țara la Perugia la o școală de vară de matematică.De prin 1982 ,imediat după ce publicasem reciproca Teoremei lui Lagrange cu Solomon Marcus, primeam în fiecare an o invitație pentru a participă la o școală de vară la Perugia .Italienii îmi trimiteau cu obstinație an de an cîte o invitație, bilet de tren și ceva bani într-un cont la banca de comerț exterior, cont unde nu puteam accesa decît cu aprobarea securității și numai prezentînd pașaportul.Evident, eu nu primeam aprobarea si securitatea colectiona acei bani pe care uita sa-i returneze. Cetățenii români erau singurii care nu dețineau acasă un pașaport, el era lăsat în păstrare la securitatea din reședința județului unde te născuseși.Cum niciodată în acești 3 ani nu mi se aprobase eliberarea pașaportului , deși continuam cu convingere să-l cer an de an ,surpriză a fost imensă.Atunci primeai pașaport cu un fel de ștampilă unde ți se spunea în ce tariai dreptul să te deplasezi.Am cerut Ungaria ,Austria,Germania ,Italia, Elveția și Franța și mi-au aprobat tot ,mai puțin elveția.Obținerea vizelor de la ambasadele fiecărei țări a fost o bagatelă deoarece nu prea se dădeau pașapoarte și deci nu era nimeni să le ceară.Eram foarte excitat că în curînd voi mirosi occidentul dar nu mi-am pus niciodată problema atunci să nu mă mai întorc.Vroiam să călătoresc cît mai mult în cele 2 luni dar aveam o problemă majoră , banii.Aș fi vrut să plec cu mașina dar tata nu vroia în ruptul capului să mi-o dea ,îmi tot bîiguia ceva cum că am carnet de conducere doar de cîțiva ani și că nu aș fi în stare să conduc în occident.De fapt experiențele mele soferistice erau limitate .În toți anii de facultate am încercat să împrumut mașina tatălui meu dar fără succes,de cîte ori i-o ceream se oferea să mă ducă el sau în cel mai bun caz să conduc eu cu el supraveghindu-mă în dreapta.La un moment dat , în timpul facultății am vrut să plec la munte cu Ruxandra Berghianu, fiica  actriței Silvia Popovici și m-am rugat de tata vreo cîteva săptămîni să-mi împrumute celebra ladă rusească că să mă duc la poiană brașov.Nu am reușit să-l conving dar cum aranjasem totul în poiană a trebuit să accept situația penibilă de a merge cu ruxandra , cu prietena ei Ioana leucutia și cu ......tata la munte.Discuțiile de pe drum au fost atît de protocolare și de caduce încît odată ajunși l-am expediat pe tata la bucurești înapoi și ne-am întors cu trenul,tot weekendul fiind un fiasco pentru mine . a trebuit să fac față glumelor tuturor amicilor din poiană.Deoarece intimplarea era destinată să fie povestită și repovestită am apelat la autoironie și mulți ani o povesteam eu însumi pentru a nu trebui să fac față apropos-urilor răutăcioase la care toți prietenii m-ar fi supus .Cînd am plecat din românia în 1990 încă nu reușisem să conduc lada familiei măcar 50 de kilometri singur, și nici nu am înțeles de ce , tata neavînd un cult al obiectului automobil.Pentru el însă mașină era direct legată de toate nenorocirile care i se pot întîmpla unui tînăr de 20 de ani și bănuiesc că avea senzația că atîta timp cît nu conduc nu risc să mi se întîmple nimic.Evident am condus mașinile prietenilor și ale prietenelor deseori , mai ales că nu prea beam și de cele mai multe ori eram singurul șofer treaz la sfîrșitul tuturor petrecerilor. Discuțiile eterne cu părinții care nu vroiau sa împrumute mașina copiilor erau o problemă a epocii.Privind înapoi îmi dau seamă că era mai bine așa decît să ți se cumpere o mașină nouă la 18 ani cum fac mai toți părinții azi.Ce ar putea să-și mai dorească azi un puști de 18 ani după ce taticul i-a cumpărat deja o mașină nouă și îi finanțează regulat și umplerea rezervorului? Pentru marea masă a tinerilor de azi ,visele și năzuințele lor sunt exclusiv materiale , din nefericire.Dacă un tînăr nu mai visează, nu se mai dezvoltă și de aici apare blazarea noii generații.Nu îi putem critica că nu reușesc nimic atîta vreme cît nu-i lăsăm să încerce și să se dea măcar odată cu capul de pereți.Din nefericire la toate nivelele scării sociale, a te ocupă de copii, înseamnă a le asigură bunurile unei existențe liniștite.Decît să suferi pentru eșecurile copilului tău mai bine te dai peste cap și îl întreții pînă mori .Cînd săracul va rămîne singur va avea o problema.La început am crezut că această mentalitate aparține noii burghezii apărute din neant după 89 dar m-am înșelat amarnic.Clasa de mijloc acționează similar și deseori chiar clasă muncitoare încearcă s-o imite.Șoferul meu avea un băiat de 18 ani care abia se tîrîia prin școală.La majorat nu a găsit altceva mai bun de făcut decît să-i cumpere un matiz cu 4000 de euro indatorindu-se peste cap.Săracul băiat a trebuit să dea și de vreo patru ori examenul de șofer, nereușind să ia probă teoretică, și vezi Doamne , mașina era tocmai recompensa pentru absolvirea acelui examen.Bine că nu toți dau examen să-și ia brevet de pilot de avion că nu știu ce ar fi făcut taică-sau ca sa fie in rind cu lumea. La un an după ce a primit mașina și carnetul , copilul a trebuit să dea bacalaureatul.Evident l-a picat cu brio, taică-sau facind alte împrumuturi pentru meditații și alte spăgi.Norocul șoferului meu este că totuși examenul de bacalaureat nu este atît de corupt încît să reușească copilul să treacă și după 2 încercări nereușite, tatăl, dispus la orice, a cedat . Poate asa a înțeles ce prostie a făcut cumparindu-i mașină la 18 ani.Astăzi copilul șoferului meu muncește și poate într-un tîrziu va lua și bacalaureatul ,pe merit de data asta, dar cel mai important lucru este că taică-sau a tras concluziile de rigoare.Cum din cauza falimentului WBS șoferul a rămas și fără muncă ,prăbușirea bruscă a cerului înstelat de acum 2 ani îl va face sper să-și schimbe mentalitatea, deși, rămîne celebra replică pe care mi-a dat-o cînd l-am certat că-i cumpără mașină copilului:Păi toți cumpără mașină la copil la 18 ani,eu de ce să nu mă sacrific,doar de asta trăiesc și muncesc ,pentru copil.Să nu ne mirăm că mulți români ascultă manele pe ascuns.Manelistii au fost singurii care au înțeles fenomenul ,am muncit și zile, am muncit și nopți este chintesența problemei chiar dacă ne e greu s-o acceptăm și mai ales, s-o recunoaștem.E nevoie de un șoc economic care să determine clasa de mijloc să ajungă la concluzia că inactivitatea ei în domeniul social și cultural se va repercuta cu consecințe dezastruoase asupra viitorului copiilor. Clasa de mijloc are acum foarte multe privilegii de pierdut dacă ar începe o luptă socială.La fiecare protest popular din media românească apare inevitabil expresia „avem credite”Creditul bancar , mai ales creditul cu buletinul, acordat în perioadă boomului imobiliar reprezintă legarea de glie a clasei de mijloc, la fel ca și iobăgia evului mediu, cu singură deosebire că actualii datornici , spre deosebire de iobagi, s-au legat singuri de glie și le e prea frică să-și rupă lanțurile, atîta timp cît liniștea efemeră a cotidianului va domni peste viață lor.Cînd datorezi băncii 80% din veniturile pe care le realizezi nu îți poți da demisia , nu poți să-ți contrazici șeful ,nu poți evolua.Pierderea locului de muncă și negăsirea unuia mai bun în maxim 3 luni va determina banca să te execute și să-ți vîndă activele, care și ele săracele, valorează doar o mică parte din ceea ce ai plătit.Te vei regăsi fără casă și cu datorii la bancă adică mai rău decît ai intrat.Practic fără să-ți dai seamă ți-ai ipotecat viitorul.Ți-ai pierdut libertatea și nu ai curaj să riști o revoltă.Ești angajat la o firmă privată unde ai pus suflet și sudoare, dar conducerea îți cunoaște situația financiară și profită de pe urma lipsei tale de reacție.Salariul îți va rămîne blocat oricît de bun ai fi, iar odată cu creșterea dobinzilor sau cu devalorizarea monedei naționale, lucrurile se vor înrăutăți.Toți prietenii și colegii tăi sunt în aceeași situație.E nevoie de un factor extern care să te aducă în pragul disperării pentru a protesta.Ai în plus un statut social la care îți e greu să renunți deși realizezi că te autotrisezi dar cum toți cei din jurul tău se amăgesc și ei, continui.Nu vrei să ieși din rînd deși, ești încolonat într-o experiență pe care nu ți-ai dorit-o și pe care nu poți s-o mai controlezi.Zi de zi îți creste ura față de bancă dar nu poti decit s-o înjuri pe internet.La un moment dat vei fi dispus să accepți compromisuri impuse și apoi vei elabora compromisurile singur.Va trebui să-ți furi societatea.O făceau marii directori și pînă acum , tu ai refuzat să o faci dar, acum nu ai încotro.Vei apela la celebrul para-ndărăt pe care îl cunoști bine din afacerile firmei tale cu statul dar pe care nu credeai c-o să-l adopți vre-odată.Cei mai mulți dintre colegii tăi vor face același lucru.Compania va cîștiga la început mai puțin apoi și mai puțin, și nu peste multă vreme va începe să piardă.Vor începe restructurarile si tăierile de salarii.Nu îți poți permite să fii dat afară și nu poți cîștiga mai puțin pentru că banca este informată de tot ce se întîmpla în viața ta.Toată lumea va fi în situația ta dar fiecare va reacționa altfel.Vei fi demascat sau vei demasca colegii.Multinaționala își va reduce activitatea, iar patronul român va închide salvînd ce mai poate fi salvat.Sfîrșitul va fi același. Va trebui să te revolti.Ce bine ar fi fost s-o fi făcut de la bun început? Nu ai avut curaj , acum ai pentru că oricum nu mai ai ce pierde.E un scenariu foarte plauzibil și multi români se vor regăsi în el peste cîțiva ani. Revolta va fi contra bugetarilor, mai întîi pentru că acolo se fură la unison, banii fiind ai statului, adică ai nimănui dar, odată cu reducerea sectorului privat, bugetul de stat va fi secătuit și clasa de mijloc bugetară își va uni forțele cu cea din sectorul privat.Maneaua pentru cine am muncit? Are toate șansele să devină laitmotivul protestatarilor.Cu cît se va întîmpla mai repede, cu atît mai bine.Cînd migrația forței de muncă încetează, progresul încetează.Banii s-au terminat și democrația odată cu ei.O mișcare totalitarista bazată pe hiperbolizarea egoului clasei de mijloc are toate șansele sa se impună în europa.Cum în estul europei economisirea este aproape de zero, este mai probabil ca o astfel de mișcare să se nască în est decît în vest.Ființa umană suportă orice, atîta timp cît mai are resurse financiare și energetice de consumat.Violența apare ori datorita speranței ori din cauza dispariției ei.